O poveste.. (I)

• Deci, dupa cateva momente de epogeu inspirational si cateva “sapaturi” in suflet.. am decis sa fac si eu o poveste.. sa vad ce iese.. sa vad daca pot scrie si proza.. deci.. e prima mea chestie de genu (desi am scris odata o piesa de teatru..desigur.. a ramas scrisa si atat pentru ca nu am cunostintele si pilele necesare pentru a o pune pe scena.. dar na.. asta-i viata) enjoy..

  Iarna.. totul e de un alb imaculat si un frig care nu numai ca a afectat personajul nostru principal Chris intr-un mod fiziologic, ci si pe plan sentimental..

  Ora 23.. intuneric, zapada peste tot, un calm ciudat ca acel de dinaintea furtunii, Chris s-a plictisit de aceeasi rutina, stand in pat mancand chipsuri si uitandu-se la aceleasi emisiuni legate de viata mondena si de problemele acestora, sau apasand pe tastele de la telecomanda si vizionand stiri sau doar uitandu-se pe canalul de desene, amintindu-si de clipele dulci ale copilariei. Deci, decide sa plece la o plimbare in parc. Si asa si facuse.. Se plimba prin parc, cugetand la viata lui, la reusitele si esecurile care le-a avut de-alungul timpului, cu adidasi plini de zapada iar genele albe.. realizand ca de fapt, nu are un rost bine definit. Nici macar acele 2 ore state in frig nu l-a ajutat sa “sape” in adancul lui incat sa realizeze ce vrea sa faca, ce isi doreste sau mai important.. daca va avea izbanda pentru visele lui sau nu. Revine acasa, infrigurat, sinistru.. nu simte ca poate sa zica “acasa” acelui loc.. Mereu tensiune,parinti certandu-se, nervi tipete si chestii de genu.. Dar traieste in conditiile astea.. are de ales? Intr-un final, adoarme, cu castile la urechi ascultand melodii ambientale pentru armonia mintii pe timpul noptii. Nici macar acel vis de fericire care il are in fiecare seara nu-i mai aduce un zambet pe fata.. deoarece realizeaza ca e doar un vis si atat.. Visul in care el este fericit, iubeste si mai important..este iubit.. alaturi de o persoana magnifica, o persoana speciala.. persoana care l-a salvat din acele nopti de cosmaruri neincentate care ii insufla mai multa durere, amaraciune si intunecime sufletului lui..

  A doua zi dimineata.. se trezeste.. la fel.. rutina ..  acea cafea neagra si amara in care se reflecta, aceeasi tigara care il omoara incet,dar sigur.. acelasi gand in cap “oare de ce m-am trezit?”.. nimic nu e schimbat.. de fapt.. totul e la fel.. Timpul trece.. si se decide sa mearga intr-un Pub.. sa serveasca o bine meritate Silva Bruna.. intr-un ambient pasnic si tot-odata agresiv.. Pe drum vede alte cupluri.. zambete.. fericire.. parca din priviri isi da seama de gandurile indragostitilor.. parca toata lumea spune “te iubesc” ; “si eu te iubesc” ; “fara tine nu as putea exista” s.a. Dar nu baga de seama.. isi continua drumul nevazut, nesimtit , dar cu o locatie definita si concisa.. Ajunge in pub, se aseaza ca de obicei la ceeasi masa intunecata din coltul pub-ului respectiv, si desigur.. o Silva Bruna. Isi lasa paltonul negru si greu imbibat parca cu amintiri si lacrimi pe scaun, isi scoate telefonul si tigarile pe masa, inchide muzica si se gandeste la planurile de viitor, la trecut si la prezent.Cu trecerea timpului, pub-ul tot incepe sa se aglomereze cate-un pic cate-un pic, si asta il face pe Chris sa se simta oarecum incoltit, caci acel locusor mic de intimitate fizica si sufleteasca incepe sa fie expus si invidat, chiar daca nu direct.. Langa masa lui cea intunecata se aseaza o domnisoara. Sorbindu-l din priviri pe Chris, parca insuflandu-i ganduri si sentimente.. doar din priviri.. Acesta cand realizeaza ca este oarecum monitorizat, termina repede berea si cere nota de plata. Fata, vazand ca Chris se simte incoltit si faptul ca nu-i place prezenta ei, se aseaza repede la el la masa si il saluta, el raspunzandu-i la salut intr-un mod indiferent.
  -Buna…
  -Salut..
  -Ce faci? Deranjez?
  -Nu.. mi-e indiferent oricum, am cerut nota de plata pentru ca trebuie sa plec..
  -De ce? te deranjeaza prezenta mea?
  -Nu..doar ca am venit sa meditez, nu sa ascult rasete si probleme din viata fiecaruia..
  -Eu sunt Elis, tu?
  -Chris….
  -Ce nume dragut, asa ca tine..
  -Uite.. mersi de complimente..dar chiar nu am starea necesara de a purta o conversatie in acest moment..
  -Ok deci te deranjez..imi cer mii de scuze, doar ca mi-ai parut interesant..
  

  • -Poate sunt…sau poate nu:| dar nu sunt o carte deschisa oricui..iar acea persoana care ma va deschide nu va vedea nimic bun in mine, sunt o epava, un suflet negru, si asa voi ramane..

  -Imi pare rau, nu am vrut sa te fac sa te simti rau..
  -Nu-i nimic..eu trebuie sa plec.. iti urez o zi placuta
  -Stai! inainte sa pleci, te rog, lasa-mi un numar de telefon, poate sa mai vorbim prin mesaje sau poate sa ne vedem sa socializam..vrei?
  -Mi-e indiferent.. dar fie:|
  Ospatarul venisa cu nota de plata, Chris isi pune din nou paltonul negru greu, plateste consumatia si pleaca, uitandu-se usor in spate, vazand-o pe Elis cu o privire trista, parca oftand din cauza faptului ca acesta a plecat..